EVANGHELIA DUPĂ MATEI – Citire în cheie mesianică (continuare)

Mircea ROMAN

Continuăm astăzi să prezentăm Traducerea mesianică a Evangheliei după Matei, postând capitolul 2 şi capitolul 3.

 

EVANGHELIA DUPĂ MATEI — Citire în cheie mesianică

Mircea Roman

Postez astăzi textul capitolului întâi din Evanghelia după Matei, aşa cum apare el în original, în The Greek New Testament, The Fourth Revised Edition, edited by Barbara Aland, Kurt Aland, Johannes Karavidopoulos, Carlo M. Martini and Bruce M. Metzger, in the cooperation with the Institute for New Testament Textual Research, Munster/Westfalia, Deutsche Bibelgesellschaft/United Bible Societies, Stuttgart, Germany.Însă, pentru a satisface cititorii necunoscători ai dialectului koine a limbii greceşti în care a scris Matei, cititori care formează marea majoritate a celor ce lecturează Noul Testament, ataşez şi traducerea textului, ca un interlinear.

 

Pe de altă parte, vorbind despre traducere, trebuie să spun că ea este făcută din punct de vedere mesianic şi îşi propune să se adreseze evreilor. Ca atare, este normal ca ea să difere de alte traduceri strălucite, făcute de persoane sau colective şi consacrate prin valoare şi întrebuinţare. Nu am nici pe departe pretenţia că aş fi făcut o traducere perfectă… dar există oare aşa ceva? De fapt, orice în cazul oricărei traduceri a Sfintelor Scripturi din original se întâmplă ceea ce spunea un rabin: „A citi Scriptura în traducere este ca şi cum ţi-ai săruta mireasa prin vălul pe care-l poartă pe chip.”

 

În cele ce urmează, expun trăsăturile caracteristice ale traducerii, pentru beneficiul spiritual atât al evreilor, cât şi al goyim-ilor (ne-evreii).

• Pentru ca studierea Evangheliei să îmbogăţească spiritualiceşte cât mai mult, este necesară cunoaşterea cât mai profundă a Tenakh-ului, adică a cărţilor care formează Torah, Neviim şi Ketuvim, cărţi care alcătuiesc Vechiul Legământ (denumit, în mod impropriu, Vechiul Testament);
• Titlul cărţii şi cuvintele lui Dumnezeu Tatăl sunt scrise cu albastru (bold), una din cele două culori naţionale ale israeliţilor;
• Citatele din Tenakh sunt reproduse cu bold, fie albastru – când redau cuvintele exprese ale lui Dumnezeu Tatăl, fie cu roşu, când sunt încadrate în discursurile lui Yeşua;
• În cazurile în care în citatele preluate din Tenakh apare termenul „YHWH”, nu l-am tradus prin „Domnul” – şi nici măcar prin „DOMNUL” -, ci am considerat corect să-l păstrez ca „YHWH”. Acesta este Numele de legământ al Dumnezeirii, şi este intraductibil. În traducerea Evangheliei, am respectat această concepţie. La fel am procedat şi în cazul în care în Tenakh apare „EL”, „Eloah”, „Elohim”: nu i-am tradus ca „Dumnezeu”, ci i-am păstrat ca atare. Aceeaşi procedură pentru „Domnul, Stăpânul”: a rămas „Adonai”, deşi, este evident, termenul trebuie tradus în funcţie de context;
• Cuvintele lui Yeşua sunt scrise cu roşu;
• Ocurenţele Persoanei divine a Duhului Sfânt (Ruach ha-Qodeş) sunt semnalate prin culoarea verde;
• Numerele îngroşate (bold) ale versetelor indică introducerea unei idei noi;
• Termenii din limba română scrişi cu caractere italice arată faptul că în limba originală termenul respectiv nu apare;
• În limba greacă, utilizarea pronumelui personal persoana I singular, ego era foarte rară, fiind folosită doar când se dorea accentuarea sa, dând o mai mare forţă exprimării („eu însumi!”). În consecinţă, când în original apare ego, am redat acest lucru prin „eu„;
• Autorul a dorit (şi a reuşit cu mult succes) să-şi plaseze opera în circuitul universalităţii. Această intenţie este demonstrată de faptul că a utilizat cu precădere versiunea Septuaginta, a tradus în greacă (lingua franca acelor timpuri) nume proprii evreieşti, etc. Cu toate acestea, eu am retradus numele proprii în ebraică, din mai multe raţiuni, unele implicite, altele explicite: intenţia de universalitate şi-a atins ţinta (vezi marele număr de traduceri apărute până astăzi, în aproape 3.000 de limbi şi dialecte) şi, în plus, în limba originală, majoritatea numelor au o semnificaţie aparte, vorbesc despre posibilitatea unui destin, lucru pe care limba greacă nu-l comunică absolut deloc;
• Întrucât Evanghelia după Matei construieşte pe baza Tenakh-ului, trimiterile din paranteze vizează strict versete din cărţile respective. Astfel, las numai cercetătorilor pasionaţi desfătarea de a descoperi trimiterile şi corelaţiile cu celelalte opere care alcătuiesc Legământul Înnoit (Noul Testament);
• Am anexat câteva note de subsol, ca o pregustare a celor câteva eseuri pe care intenţionez să le scriu în viitor pe baza textului sacru, be-ezrat ha-Şem, dacă va voi Dumnezeu. Cuvântul divin este atât de bogat şi poate fi studiat atât de mult, fie şi numai primul verset din primul capitol al Evangheliei, încât pe marginea sa pot fi scrise zeci de eseuri sau dizertaţii de doctorat, sau poate fi studiat o viaţă întreagă, fără a epuiza subiectul. Studiile şi discuţiile începute aici înspre slava lui El-Elyon vor fi continuate în Yeşivah/Academia cerească, spuneau rabinii. De aceea, îndemnul pe care-l adresez cititorilor este să examineze traducerea şi notele urmând sfatul unui mare rabin, convertit la mesianism, rabbi Şaul (Apostolul Pavel): cercetând tot, păstrând ce este bun, ferindu-se de orice se pare rău (I Tes. 5:21,22).

Şalom alehem!

 

https://mesianic.wordpress.com/evanghelia-dupa-matei/