Mircea Roman

Creştinii şi evreii mesianici afirmă cu putere faptul că Yeşua Noţri, adică Isus din Nazaret, este Mesia cel prevestit de Cel Preaînalt. Asemenea afirmaţie este deosebit de tare, şi ea nu trebuie însuşită fără o examinare riguroasă. Ea ea este fie o erezie, care pune sub semnul întrebării afirmaţiile pe care Yeşua le face despre Sine, precum şi urmaşii Săi de-atunci şi, în timp, credinţa creştină şi credinţa evreilor mesianici, fie este o afirmaţie validă, dar numai în cazul în care îşi are un fundament solid în Sfintele Scripturi.

Însă care ar fi Scripturile ebraice care vestesc venirea lui Mesia? Şi care ar fi faptele şi afirmaţiile ulterioare care confirmă că Yeşua este Mesia?…

Fragmentat în episoade, studiul acesta îşi propune să prezinte o serie de versete din Tenakh[1], şi împlinirile lor din ceea ce creştinii consideră a fi Berit Chadaşah[2].

Ne propunem, deci, să aducem în discuţie o metodă de interpretare a Tenakh-ului denumită tipologie. Dar ce semnifică termenul „tipologie”? Numele său derivă din grecescul tupos, care semnifică „(urmă lăsată de) lovitură; imprimare; impresie; caracter; formă, matriţă; model; tip”[3] sau, mai concret, „urma lăsată de sigiliu”. Dicţionarul biblic o defineşte ca fiind „Un mod de descriere a istoriei biblice a mântuirii astfel încât fazele ei de început sunt privite ca anticipări ale fazelor ulterioare, sau unele faze târzii sunt privite ca o recapitulare sau împlinire a unor faze anterioare.”[4] 

Lucrarea de faţă deschide, prin urmare, un drum, inaugurează o serie de studii de tipologie.

Însă abordând Tenakh-ul, suntem obligaţi să vedem modul în care iudaismul a operat divizarea sa şi să tratăm puţin canonul său.

Tenakh-ul se deschide cu Torah, Cele cinci cărţi scrise de Moşe[5] la îndemnul lui YHWH[6]. De obicei, Torah se  traduce prin „Lege” – deşi această traducere este improprie şi sărăcită de bogăţia sa de sensuri.[7] 

Torah este, prin urmare, alcătuită din cinci cărţi: Bereişit[8], Şemot[9], Va’yikrah[10], Be-midbar[11]şi Devarim[12]. „Cele cinci cărţi alcătuiesc o naraţiune completă şi continuă, care începe cu crearea lumii, continuă cu istoria patriarhilor şi cu primirea Torei pe Muntele Sinai şi se încheie cu moartea lui Moşe, în ajunul pătrunderii lui Israel în Canaan (…). În vremea lui Ezra şi Neemia, când Pentateuhul a început să se răspândească masiv, relatarea a fost împărţită în cinci părţi, transcrise fiecare pe un sul aparte, de unde şi denumirea de carte în cinci volume sau, în ebraică, chamişah chumeşeh Torah, „cele cinci cincimi ale Torei”, expresia care, cu timpul, s-a concentrat într-un singur cuvânt – Chumaş. Termenul Pentateuh, care s-a încetăţenit în mai multe limbi occidentale, este echivalentul grecesc al lui Chumaş.”[13] 

A doua mare diviziune a Tenakh-ului este Neviim, adică Profeţii. În canonul evreiesc, profeţii se împart în două: cărţile care vorbesc despre acţiunile şi slujirea profeţilor timpurii (neviim rişonim) sau clasici, şi scrierile profeţilor târzii (neviim aharonim).

Cărţile profeţilor timpurii (neviim rişonim) sunt Yehoşua[14], Şofetim[15], cartea lui Şmuel – ulterior împărţită în I şi II Şmuel – precum şi cartea Regilor (şi ea împărţită ulterior în I şi II Regi).

Scrierile profeţilor târzii (neviim aharonim) sunt Yeşayahu[16], Yrmiyahu[17] şi Yehezkel[18]. În plus, mai era şi o carte care colecţiona scrierile celor doisprezece aşa numiţi profeţi „mici”: Hoşea[19], Yoel[20], Amos, Obadiyahu[21], Yonah[22], Micayahu[23], Nachum, Habacuc, Ţefaniyahu[24], Hagai, Zechariyahu[25] şi Malakhiah[26]. (Trebuie reţinut că sintagma „Profeţi mici” nu se referă la calitatea slujbei şi la valoarea oracolelor profetice rostite de ei, ci pur şi simplu la dimensiunile corpusului de text pe care l-au redat în scris.)

Ultima diviziune a Tenakh-ului este Ketuvim, Scrierile sau Hagiografele. Cărţile care alcătuiesc Ketuvim sunt: Sefer Tehillim[27], Sefer Mişle[28], Iov, Şir ha-Şirim[29], Rut, Ekah[30], Qoheleth[31], Hadassah[32], Daniel[33], Ezrah-Nehemiyahu[34], Divre ha-iamim[35] .

În total, în canonul evreiesc, existau 24 de cărţi.

De-asemenea, un alt rezultat subsidiar, pe care nu-l vizăm aici în mod concret, dar se desprinde implicit, este faptul că opera pe care creştinii o denumesc Noul Testament ridică unele pretenţii legitime de a fi considerată a fi o prelungire organică a Vechiului Testament. Aceasta ar substanţia, o dată în plus, maxima augustiniană:„Noul Testament în Vechiul e ascuns,Vechiul Testament în cel Nou e revelat.”

Iar acum, să purcedem la drum şi să prezentăm versete din Torah care prevestesc personaje şi/sau acţiuni din Berit Chadaşah.  

TORAH BERIT CHADAŞAH SUBIECTUL
Genesa 3:15 Mat. 1:18,20 Sămânţa femeii
Genesa 3:15 Luca 22:53 Satan împotriva lui Yeşua
Genesa 3:15 Evrei 2:14; I Ioan 3:8 Yeşua nimiceşte lucrările lui Satan
Genesa 12:3; 18:18; 22:18;26:4; 28:14 Mat. 1:1; Fap. 3:25; Gal. 3:8 Goyim-ii,[36] binecuvântaţi prin Avraham şi sămânţa sa
Genesa 14:18-20 Evrei 7 Preoţia lui Yeşua, după orânduiala lui Melchiţedek
Genesa 17:19; 21:12 Rom. 9:7; Evr. 11:18 Legământul cu Iţhak şi sămânţa sa
Genesa 49:10 Luca 1:32,33; Apoc. 5:5 Domnitorul descinde din Yehuda
Exod 12:1-14, 46 Ioan 1:29,36; 19:31-36;       I Cor. 5:7;    I Pet. 1:19 Yeşua Mesia, Mielul de Paşte
Exod 16:4 Ioan 6:31-59 Yeşua este adevărata pâine din Cer
Exod 24:8 Evrei 9:11-28 Mesia Îşi varsă sângele ca jertfă
Lev. 16:15-17 Rom. 3:25; Evr. 9:1-14,24; I Ioan 2:2 Jertfa de sânge ispăşitoare
Num. 9:12 Ioan 19:36 Oasele Mielului nu sunt rupte
Num. 21:8,9 Ioan 3:14,15 Viaţa, garantată prin privirea spre Cel înălţat
Num. 24:17 Apoc. 22:16 Steaua care va răsări din Yaakov
Num. 24:17 Luca 1:32,33 Regele care va ieşi din Yaakov
Deut. 18:15-19 Ioan 6:14; 12:49,50; Fap. 3:22,23 Profetul ridicat de YHWH
Deut. 21:23 Gal. 3:13 Mesia, atârnat pe lemn şi blestemat
Deut. 30:11-14 Rom. 10:6-8 Mesia, Cuvântul lui YHWH apropiat de noi

                                   

477px-jerusalem_ugglan_6.jpg 

Bibliografie:

Biblii: Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, trad. D. Cornilescu, 1921-1923.Biblia sau Sfânta Scriptură, trad. GBV, Dillenburg, Germania, 1991.Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, cu trimiteri, Trinitarian Bible Society, Anglia, 2002.The Spirit-Filled Life Bible, general editor Jack W. Hayford, New King James Version, Thomas Nelson Publishers, USA,1981. Cărţi, articole, tabele:Specter, Hyman Israel, Messianic Prophecy in the Holy Scriptures, Rock of Israel, Inc., Fairfield, Ohio, USA, 1993.Art. „Biblie”, în Dicţionar enciclopedic de iudaism, ed. Hasefer, Bucureşti 2000, trad. V. Prager, C. Litman, Ţ. Goldstein.Art. „Bible, Formation and Canon of”, şi tabelul „Messianic Prophecies of the Old Testament” în Holman Bible Dictionary, general editor Trent Butler, Holman Bible Publishers, Nashville, Tennessee, USA, 1991.Art. „Biblie”, în Lexiconul Herder al întâlnirii iudeo-creştine, Petuchowski, J.J., Thoma C., ed. Humanitas, Bucureşti, 2000, trad. D. Ionescu-Stăniloae.Art. „Bible, The”, în New Illustrated Bible Dictionary, editor general Ronald F. Youngblood, Thomas Nelson Publishers, Nashville, Tennessee, USA,1995.Art. „Tipologie”, în Dicţionar biblic, ed. principal J.D. Douglas, ed. Cartea Creştină, Oradea, 1995, trad. Liviu Pup, John Tipei.

Tabelul „Profeţii din Vechiul Testament împlinite în Hristos”, în Biblia de studiu pentru o viaţă deplină, Life Publishers International, Springfield, Missouri, USA, 1996, trad. A. Marinescu, A. Mihalea, R. Mihăilescu, Bucureşti, 1996.

 Dicţionare:Bărnuţ, D., Hubert, E., Kovacs, J., Dicţionar grec-român pentru studiul cuvintelor Noului Testament, Arad, 1999, ed. TEOLOGOS, Cluj-Napoca.Vine, W.E., An Expository Dictionary of New Testament Words, Fleming H. Revell Company, Old Tappan, New Jersey, USA, ed. a 17-a, 1966.


[1] Tenakh reprezintă acronimul pentru Torah, Neviim şi Ketuvim, adică Legea, Profeţii şi Scrierile sau Hagiografele, care formează Scriptura ebraică sau ceea ce îndeobşte este cunoscut sub numele de Vechiul Testament.[2] Berit Chadaşah: Noul Testament sau, mai corect, Noul Legământ.[3] Tupos, în Vine, W.E., An Expository Dictionary of New Testament Words, Fleming H. Revell Company, Old Tappan, New Jersey, USA, ed. a 17-a, 1966.[4] Art. “Tipologie”, în Dicţionar biblic, p. 1224.[5] Moşe: Moise.[6] YHWH, adică “Eu sunt Cel ce sunt” este Numele prin care Dumnezeu S-a revelat lui Moşe şi, prin el, poporului Yisrael. El este par excellence Numele de legământ al Dumnezeirii.

[7] Probabil ar trebui tradus: “Învăţătura, instrucţiunile”.

[8] Bereişit: Genesa.

[9] Şemot: Exod.

[10] Va’yikrah: Levitic.

[11] Be-midbar: Numeri.

[12] Devarim: Deuteronom.

[13] Art. „Biblie”, în Dicţionar enciclopedic de iudaism, p. 111-119.

[14] Yehoşua: Iosua.

[15] Şofetim: Judecători.

[16] Yeşayahu: Isaia.

[17] Yrmiyahu: Ieremia.

[18] Yehezkel: Ezechiel.

[19] Hoşea: Osea.

[20] Yoel: Ioel.

[21] Obadiyahu: Obadia

[22] Yonah: Iona.

[23] Micayahu: Mica.

[24] Ţefaniyahu: Ţefania.

[25] Zechariyahu: Zaharia.

[26] Malakhiyahu: Maleahi.

[27] Sefer Tehillim: Cartea Psalmilor.

[28] Sefer Mişle: Cartea Proverbelor.

[29] Şir ha-Şirim: Cântarea cântărilor.

[30] Ekah sau Qinot: Plângerile lui Ieremia. Această carte nu urmează oracolelor profetice ale lui Yrmiyahu/Ieremia, ci este plasată în literatura sapienţială a Ketuvim-ului.

[31] Qoheleth: Eclesiastul.

[32] Hadassah: Estera.

[33] Cartea Daniel nu este considerată profetică, ci istorică, în secţiunea Scrierilor.

[34] Ezrah-Nehemiyahu: iniţial, în canonul ebraic, acestea formau o singură carte

[35] Divre ha-Yamim: „Evenimente ale zilelor”. În traducerea Vulgata, Ieronim a preferat să traducă prin Cronici, şi această traducere s-a impus în lume. Cartea aceasta nu urmează după Regi, ca în împărţirea creştinilor, ci încheie canonul evreiesc al Tenakh.

[36] Goyim (sg., goy): ne-evreii, neamurile.